Universitatea Cluj a remizat la Galați, 1-1 cu Oțelul, însă adevărul este că nu merita să obțină punctul. Golul egalării a venit târziu și a fost norocos.
E de râs, dar e greu să joci atât slab cum a făcut-o echipa clujeană. Chiar și Nistor sau Chipciu, “Supermanii” din etapele precedente, au fost cu două viteze mai lenți. Singura scuză a jucătorilor ar putea fi că au mimat fotbalul deliberat, ca să-l debarce pe Toni Petrea.
Genul ăsta de abordare e condamnabil. Cândva, am mers la un meci, la Galați, cu trenul; probabil că am ales legăturile greșit, “trenul foamei”, apoi încă două și mai mizerabile. Total: 18 ore. Când am sosit, eram chiaun. Poate băieții ăștia care au încurajat echipa sâmbătă (respect!) au ajuns mai repede, norocul lor, dar tot bătaie de joc la adresa lor a fost. Chiar dacă vrei s-o schimbi pe mama lui Petrea, nu îți umilești suporterii. Asta nu se face; nu așa.
Dorința de a schimba antrenorul e vizibilă și la conducere. Voi observați cum a încremenit? Rapidul, Dinamo, Iașul se tot întăresc, “U” nimic. Din orice unghi te uiți, e clar că e nevoie de jucători, trebuie plombe în toate liniile. Alternative la Miron, la Popadiuc, la Popa etc. Explicația cea mai logică este că se așteaptă ca Petrea să-și rupă gâtul; i se vor aduce jucători următorului antrenor. (Dragilor, știți că voi erați semeți când l-ați ales pe Toni, că ce bun e. Și n-au trecut decât două luni!)
Acum, dacă vine Șumi sau Neagoe, bagă cineva mâna în foc că iese bine? E gata să plătească cu capul cineva din conducere? Adevărul e că singurul pentru care putem băga mâna în foc e Sabău.
