CFR și-a angajat un antrenor care joacă fără extreme clasice. E un 5-3-2 sau un 3-5-2, depinde de moment, cu un singur om pe bandă, de regulă un fundaș.
Așa se face că nume importante din lotul clujean stau pe bancă, deși au suficientă valoare. Krasniqi este un exemplu. Poate cel bun produs de export al CFR-ului, kosovarul a jucat și pe stânga, și pe dreapta, dar cel mai des pe tușă, iar cota sa e în scădere. Și știți cine mai e extremă? Konoplianka. E accidentat, dar nici el nu se potrivește filosofiei lui Andrea Mandorlini. Apt să fie, va privi probabil meciurile șezând lângă Krasniqi.
CFR avea un al treilea jucător de fix același profil și a scăpat de el. L-a cedat Rapidului. Petrila. Băiatul acesta a suferit de “danpetrescită” în ultimii doi ani, părea că a uitat fotbalul pe care îl știa. În Giulești și-a reamintit brusc, este unul dintre cei mai buni oameni ai lui Cristiano Bergodi. A început să marcheze, iar etapa aceasta are două assist-uri. Dacă mă întrebați pe mine, vă răspund sincer: da, îl văd în curând la națională. E o “perlă”: face totul în mare viteză, și driblinguri, și gândire, și combinații.
Petrila este momentan împrumutat la Rapid, dar cu opțiune de cumpărare vara viitoare.
Dan Petrescu l-a ignorat, Mandorlini nu i-a găsit loc în echipă, în general la Cluj nu a putut arăta ce poate. Ei, iată că Rapidul a reușit să îl redea performanței. Proverbul “nimeni nu-i profet în țara lui” se aplică și la fotbal.
