Trebuia să vină prima înfrângere, nu e asta problema… Știam deja că “U” face meciuri mari cu echipele mari și meciuri mici cu echipele mici.
E frumoasă formația clujeană, mult mai stăpână pe mijloacele ei decât în anii trecuți. Normal, și banii investiți sunt mai mulți. Dar există și slăbiciuni. Le vede fiecare fan și poate trebuie evidențiate, ca să se repare.
Sunt două nuanțe: o dată că jucătorii nu conștientizează că sunt lideri, apoi că valoarea unora nu e de actualele pretenții ale Universității. Una este o chestiune de ordin psihic, alta de ordin tehnic.
S-o luăm cu prima observație. Dacă ați urmărit partida de la Iași, sunt fotbaliști cărora în unele momente le-au tremurat jambierele. În loc ca prestația lor să spună “suntem primii, suntem cei mai buni”, în Moldova au exprimat ceva de genul “nu știm cum am ajuns aici, e pălăria prea mare”. Ar fi trebuit să aibă liniște în joc și încredere. Unii însă nu au avut-o.
Jocul de pase al Clujului care a impresionat se manifestă extraordinar în condiții de opoziție redusă. Când adversarii fac pressing, s-a terminat cu pasele repetate. Apare nesiguranța și tremuriciul. Boboc și Cristea sunt minunați ca apărători – Mitriță, Petrila, Kolijc sau Burmaz au simțit asta -, dar insuficient de inspirați la construcție. Și nu doar ei.
Să zicem și de bine: sunt jucători care se vede că au moral puternic, cum sunt Thiam, Masoero, Berto și “dinozaurii”. Ei formează “miezul” echipei.
Apoi, sunt printre jucători unii cu valoare îndoielnică. De ce nu a plecat Ovidiu Popescu de la FCSB în țările arabe, pe petrodolari? Deși fizic e puternic, el nu e tare nici psihic, nici tehnic. Genul care se ascunde de minge. Nu îmi place Popescu, nu am încredere în el. V-ați întrebat cum de a venit Oaidă pe postul de închizător? Pentru că nici Popescu, nici Simion nu (prea) știu cu mingea, au doar meniul “defensiv”. Ce-i drept, amândoi știu să șuteze zdravăn, măcar de ar face-o mai des.
V-am mai spus și despre Bic; suflet mare, plămâni, hărnicie, impact în vestiar, dar pasează doar în spate. Sau lateral. Un meci bun, două modeste. Dacă marca la Iași, un cuvânt nu scoteam. 🙂
Probabil că Blănuță va fi un atacant de mare valoare în viitor, are calități; momentan este slab fizic, temător, ba chiar un pic leneș. E ca un adolescent răsfățat căruia i-ar prinde bine un stagiu militar.
“U” este în fața unui sezon istoric, ar fi păcat să se complacă pe la mijlocul clasamentului, după startul fenomenal pe care l-a avut. Iată de ce slăbiciunile trebuie remediate. E treaba lui Sabău, noi doar chibițăm. 🙂
