Universitatea a remizat sâmbătă cu Petrolul, 0-0, iar una dintre problemele pe care le-am văzut în jocul clujenilor este cea de la mijlocul terenului. Doukoure și Simion sunt jucători liniari, cu puțină personalitate și cu preocupări prioritar defensive. La Simion, cel care a refuzat să bată lovitură de departajare la Sibiu, în finala Cupei României, se văd momente când se ascunde de joc; dar meciurile se câștigă cu bărbați, nu cu fricoși. Contra Petrolului, el și Doukoure i-au pus în cârcă lui Dan Nistor răspunderea de a pasa ofensiv, “descurcă-te tu”. Chiar și așa, au ieșit câteva ocazii, “U” merita trei puncte.
Acestea sunt momentele când ne este dor de Martin Remacle. Belgianul era tot ce nu este Simion. Se arăta la joc, pasa repede, cu atingeri puține, intra în combinații și privea mereu spre poarta adversă. Nu încerc să-l descriu ca pe un Messi, dar pentru nivelul Universității Remacle era un jucător extrem de util. Unde mai pui că băiatul ăsta era numai suflet. Botoșaniul nu a vrut să-l cedeze definitiv Universității, însă l-a vândut apoi cu 10.000 € în Polonia. Poate ar fi trebuit să scoatem noi din buzunar acești 10.000 €. Și chiar să supralicităm. Cu el în teren, Nistor ar avea un partener.
“U” mai are un jucător care poate evolua pe postul de mijlocaș defensiv sau box to box. Unul care chiar spunea, la sosire, că vrea să devină un soi de Pirlo al clujenilor, adică să dirijeze partitura ofensivă din linia a doua. Italianul Marco Fossati. A jucat puțin, s-a accidentat, a revenit la antrenamente, rămâne de văzut dacă își va putea găsi loc în primul 11. Și dacă ne va face să-l uităm pe Remacle.
