11 IULIE 1965, FINALA CUPEI ROMÂNIEI ȘTIINȚA CLUJ – DINAMO PITEȘTI 2-1 (1-0).
Peste 100 de ani de istorie și un spirit care nu moare niciodată! În urmă cu 61 de ani, Universitatea Cluj își scria destinul în a patra finală de Cupă, potrivit site-ului oficial al echipei.
30.000 de oameni au fost martori, pe Stadionul „Republicii”, la un duel de colecție între „studenții” lui Sepsi și Dacia Pitești.
De-o parte erau Ivansuc, Georgescu, Câmpeanu, Moguț și ceilalți „studenți” conduși de Andrei Sepsi, care în acea seară sperau și erau dispuși să dea totul pe teren pentru a aduce Cupa acasă, la Cluj. De partea cealaltă, era un adversar redutabil, un tânăr Nicolae Dobrin, dornic să își arate potențialul, iar alături de el, ceilalți colegi de la Dacia Pitești, echipă condusă de Vintilă Mărdărescu.
Acel sezon din Cupa României începea pentru ”U” pe 6 martie, când în prima rundă, alb-negrii au trecut de CSM Reșița cu 2-1. Parcursul a continuat cu victorii în fața celor de la Farul Constanța (2-1), ASA 1962 Târgu Mureș (3-1).
Cu o săptămână în urmă, pe 4 iulie 1965, „Știința” (denumirea din acea perioadă a Universității Cluj) remiza cu Progresul București, 2-2 la finalul celor 90 de minute, însă în acea perioadă câștigătoarea era departajată pe baza regulii formației mai tinere ca medie de vârstă.
Media de vârstă a fotbaliștilor clujeni era de 26 de ani, în timp ce la Progresul era o medie de 27 de ani, astfel Știința ajungea în finală din nou și avea șansa să lupte din nou pentru primul ei trofeu la nivel național.
Sub luminile nocturnei de pe „Republicii”, într-un decor dominat de culorile apusului, marea finală era gata să înceapă.
La ora 17:30, în timp ce tribunele fremătau de nerăbdare, fotbaliștii au ieșit din tunel trecând pe lângă Cupa care scânteia sub reflectoare, sub privirile a 30.000 de inimi ce făceau pământul să trepideze.
Soarta părea să fie de partea „studenților”. După 12 minute de la fluierul de start, Câmpeanu își încearcă norocul de la 30 de metri, iar mingea se oprește în vinclul porții lui Niculescu. La zece minute de la începutul celui de-al doilea act, visul unei nopți de vară părea să devină realitate, golul lui Ivansuc din lovitură liberă „netezește drumul Cupei spre Someș”, după cum spunea și crainicul televiziunii publice la știrea apărută după meci. Argeșenii încearcă să revină în luptă, însă golul lui Țurcan din minutul 65 nu este suficient, „studenții” puneau pentru prima și singura dată până acum șapca pe Cupă.
Mircea Luca, fosta glorie a “alb-negrilor”, povestește în cartea „Șepcile roșii”, semnată de Ioan Chirilă ziua finalei:
„A început finala. Am simțit din primele minute că suntem mai buni. Mingile noastre păreau proiectile pe lângă “bolțile” piteștenilor. În numai câteva minute mi-am dat seama că a venit, în sfârșit, și ziua noastră. Eram calm. Fumam în liniște. Și iată că vine golul. Remus Câmpeanu interceptează o minge, avansează și, de la vreo 30 de metri, șutează formidabil: 1-0. Până la sfârșitul reprizei, Dobrin a încercat câteva intrări, dar s-a izbit de mânia lui Vasile și de jocul foarte calculat al lui Neșu, mereu dublat de Traian Georgescu. În atac, Ivansuc era într-una din zilele sale mari. După pauză, a venit acea lovitură formidabilă a lui Zoli, care a decis partida. Golul piteștenilor a fost, într-adevăr, doar un gol de onoare. Nici o clipă nu am avut impresia că putem pierde. Am meritat victoria (…). Apoi au venit minutele și orele cele mai frumoase. Ne-au luat cu asalt fotoreporterii. Niciodată nu am văzut atât de mulți. Scânteiau blitz-urile. Eram împins și eu de către fotoreporterii mai bătrâni să mă alătur băieților. Și ce frumoasă era iarba stadionului “Republicii” la lumina unui singur reflector”.
Marcatorul primului gol în acea finală de poveste, Remus Câmpeanu își amintea și el despre seara meciului cu Dacia Pitești: „A fost o seară magică. Nu-mi vine să cred cum a zburat timpul. Ne-am trezit în finală și ne-am propus să facem un meci mare, dar nici prin cap nu ne-a trecut că vom câștiga trofeul. Jucam fotbal din plăcere, pentru publicul care ne încuraja necondiționat. Pe moment, nu am realizat ce performanță reușisem, însă am scris o pagină frumoasă în istoria clubului nostru. Am fost un grup unit sub semnul respectului, o mare familie”.
Știința Cluj: Moguț – Marcu, Georgescu, Grăjdeanu, Câmpeanu – Al. Vasile, Neșu – Szabo, Ivansuc, Adam, Suciu.
Antrenor: Andrei Sepsi
Dinamo Pitești: Niculescu – Radu, Stoenescu, Stelian, Badea – Târcovnicu, Dobrin – Ionescu, Țurcan, Nagy, David.
Antrenor: Vintilă Mărdărescu
Stadion: “Republicii” (București).
Citește și cronica meciului din semifinala Cupei României (ediția 2026)
