Intrarea Maicii Domnului în Biserică, cunoscută și ca Vovidenia, se sărbătorește pe 21 noiembrie și este prima mare sărbătoare din Postul Crăciunului. Tradițiile populare, inclusiv cele păstrate în satele clujene, o învăluie în credințe despre cer, vreme și bunăstarea casei.
Ajunul Vovideniei, „timp sacru”
În tradiția populară românească, ajunul sărbătorii este socotit un „timp sacru”. Ca la alte mari sărbători ale anului, se credea că în acea noapte se deschid cerurile, iar oamenii buni pot să Îl vadă pe Dumnezeu.
Se spune că în pragul Vovideniei se aude toaca din cer. „Oricine aude trebuie să se scoale și să facă mătănii la miezul nopții, când toacă îngerii și intră Dumnezeu la slujbă”, potrivit paginii de Facebook Tradiții clujene.
Semne despre vreme și pomeni pentru morți
În multe zone ale țării, Vovidenia este considerată „prima zi de iarnă”. De aceea, în această zi existau practici prin care se putea ghici cum va fi vremea în anul următor.
O zi cu soare și lumină anunța o vară secetoasă. Bruma și promoroaca vesteau un an bun pentru recolte și pentru sănătate, iar ninsoarea prevestea o iarnă grea.
Tot atunci se dădea de pomană apă și lumânări, pentru a lumina calea celor morți în Cealaltă Lume. Oamenii credeau că „lumina de veci” nu se va stinge niciodată.
Fuiorul de cânepă și icoana din casă
În satele românești exista obiceiul ca în această zi să fie dus la biserică și sfințit un fuior de cânepă. Peste an, cu el erau șterși la ochi cei bolnavi.
Nu exista casă de creștin fără icoana „Intrarea Fecioarei în Biserică”, pictată pe lemn sau pe sticlă. Se credea că ea apără locuința de tot răul și ajută la prosperitatea familiei și a neamului, aflăm din volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania – Sărbători, credințe, rituri, mituri”, scris de etnologul Maria Bocșe, apărut cu sprijinul Centrului de Cultură și Artă „Tradiții Clujene”.
Sursa: Ziua de Cluj · Foto: Ziua de Cluj




