Inima Clujului bate în ritm de solidaritate. În această dimineață, Centrul de Transfuzie Sanguină a fost asaltat de zeci de clujeni, uniți de un singur gând: salvarea vieții lui Eduard, un copil de numai 12 ani care se luptă să trăiască.
Eduard a fost accidentat de șoferul teribilist al unui bolid Mustang care efectiv l-a luat pe capotă în data de 1 octombrie. Copilul circula pe trotuarul străzii Avram Iancu, alături de mama sa. Din păcate, băiatul de numai 12 ani este încă în stare gravă.
Copilul se află la Terapie Intensivă – Neurochirurgie, având nevoie urgentă de transfuzii, după ce a fost rănit grav pe strada Avram Iancu. Apelul disperat al părinților, amplificat de susținerea venită din partea cluburilor sportive (Viitorul Cluj, CFR Cluj), a găsit un ecou imediat în comunitate. Răspunsul a fost copleșitor: cozi lungi s-au format la centru încă de la 07:30, mulți donând pentru prima dată. Solidaritatea lor scrie o lecție de umanitate, potrivit zcj.ro.
„Am trăit azi unul dintre cele mai frumoase sentimente de așteptare. Am stat patru ore cu sute de oameni la Centrul de Transfuzie din Cluj, să donăm sânge. În patru ore, NIMENI nu s-a plâns de timp, de așteptat, de proceduri. E ceva nemaiîntâlnit pentru mine. Eram oameni de la 7 jumătate care stăteam la 11 cu formulare în mână să intrăm în sală. Nimeni nu s-a plâns! Du-te mâine, până la primărie la evidența populației și vezi ce e după juma oră, dacă nu ai idee despre ce vorbesc! Sau la finanțe. În orice instituție. La Poștă, la spital, oriunde. Azi a fost sublim..oamenii, în genere, sunt capabili de cele mai mari nenorociri, dar peste măsură pot răsturna ordinea firească facând lucruri mari pentru alți oameni, atunci când sunt uniți de o cauză pe care o îmbrățișează cu inima.
După o vreme bună am intrat pe culoarul spre primul «punct de control». În fața mea erau câțiva, iar doamna din spatele gemulețului scria cu pixul într-un caiet în care scrijeleam noi prin clasele mici și întreba pe toată lumea:
– «Eduard, nu?»
-Eduard Balogh, venea și răspunsul. Unii se uitau in telefon să fie siguri că e numele corect. Apoi spuneau și unde e internat copilul. Doamna știa. Pe următorii nu ii mai întreba, ca să meargă mai repede rândul. Anunțau cei din spate: «Și noi, și noi! Eduard! Treceți la toți». Când am ajuns, doamna de la ghișeu continua să îi scrie numele cu scrisul său de mână, înclinat, de unde mai deslușeai doar litera E. Atât de frumos a fost azi”, a scris jurnalistul clujean Cătălin Suciu.
Citește și acest articol:
