“U” a rămas lefteră cu Petrolul. 2-3 pe Cluj Arena, Lefter spectator la două goluri

Screenshot

Universitatea Cluj a pierdut surprinzător pe teren propriu cu Petrolul Ploiești, 2-3, într-un meci pe care l-a controlat teritorial aproape în totalitate. „Studenții” au avut o posesie în jur de 70%, dar au rămas fără niciun punct.

Iar explicația nu trebuie căutată prea departe: Petrolul a ajuns prea ușor la poarta lui „U” și a pedepsit aproape fiecare eroare. Fără Bergodi, suspendat, formația clujeană a evoluat fără ambiție, de-a dreptul fără chef.

Oaspeții au deschis scorul foarte repede, prin Bran Flores, în minutul 3. „U” a reacționat și Lukic a egalat în minutul 11, cu o reușită superbă, de atacant de “Mondiale”. Dar echilibrul de pe tabelă n-a însemnat și echilibru în joc. Clujenii au avut mingea, Petrolul a avut eficiența.

Jerdea a făcut 1-2 în minutul 34, iar imediat după pauză N’Lundulu a dus scorul la 1-3. Lukic, pentru prima dată titular în acest sezon, a reaprins speranțele în minutul 55, cu golul de 2-3. A fost însă și ultimul.

Problema portarului nu mai poate fi ocolită

La două dintre golurile Petrolului, Ștefan Lefter are o parte importantă de vină. Și poate că a venit momentul ca lucrurile să fie spuse fără menajamente: „U” are o problemă reală în poartă.

O echipă care își propune să stea în partea superioară a clasamentului are nevoie de un portar valoros. Nici Lefter, nici Michael, probabil nici Rafailă nu sunt de valoarea lui Gertmonas.

Nu este însă doar problema portarului. Apărarea Universității a fost extrem de vulnerabilă. Petrolul a găsit spații enorme pentru o echipă care, în cea mai mare parte a meciului, a stat fără minge. Dorin Codrea a făcut probabil cel mai slab joc de când a fost reprofilat fundaș central. Nesigur, prins în mai multe situații și fără autoritatea arătată în precedentele partide.

Multă minge, prea puțin fotbal decisiv

Clujenii au construit mult, au mutat jocul dintr-o parte în alta, au împins Petrolul în propriul teren, dar s-au lovit de o apărare aglomerată și agresivă.

Macalou a lovit bara, dar cel mai adesea a fost „cap de linie”: mingea ajungea la el și acolo se termina faza. Acțiuni individuale predictibile, mingi pierdute, decizii luate târziu.

În schimb, Lukic a făcut ceea ce trebuie să facă un atacant. A marcat de două ori și a ținut Universitatea în meci. El a mai avut două lovituri de cap bune, parate însă de Zima.