Replică acidă la adresa propunerii premierului Bolojan: o studentă în anul 5 la UMF Cluj denunță corupția din sistemul medical. Alexia P. afirmă că posturile sunt adesea blocate sau „rezervate”, transformând visul de a profesa în România într-o luptă cu morile de vânt, notează libertatea.ro.
Conform acesteia, presiunea sistemului îi lasă pe tineri cu doar două opțiuni: plecarea peste hotare sau acceptarea unui sistem defect.
„O să se rezolve problemele dacă obligăm medicii să stea în România? Spoiler alert: nu:)”, își începe mărturia Alexia P., viitoare absolventă de Medicină Generală.
Tânăra explică presiunea uriașă a concursului de rezidențiat: „La anul, toți cei 6.000 o să concurăm pe două tipuri de poziții: locuri și posturi”.
Diferența este esențială: „Posturile, cam 500 pe an, vin cu un loc de muncă la pachet, pe când locurile, cam 5.000 pe an, sunt doar pe perioada rezidențiatului”.
În marile orașe, spune ea, situația este și mai complicată: „Posturile din orașele mari (unde vrem toți) sunt atât de puține, încât am putea spune că sunt zero. Nu este loc pentru toți”.
Studenta de la UMF Cluj susține că problema nu este doar numărul redus de posturi, ci și modul în care acestea sunt ocupate. „Facultatea ne pregătește mental din anul I cu ideea că nu este loc pentru toți”.
Mulți dintre colegii ei își pregătesc deja un plan B: „Unii învață franceză (ca mine), alții germană, nu pentru că vor să plece, ci pentru că vor să aibă o plasă de siguranță”, adaugă fata.
Despre concursurile pentru posturi, afirmațiile sunt directe: „Majoritatea posturilor de la stat sunt «cu dedicație», fără să conteze că poate tu ești cel mai bun și cel mai pregătit”.
„Nu o dată, o singură persoană care a candidat pe un post a ajuns pe locul 2, pentru că posturile sunt «păstrate» pentru pile, iar «piloșii» primesc ponturi”.
În aceste condiții, opțiunile sunt limitate adaugă tânăra:
- „Pleci din țară”
- „Pleci în privat (multă baftă să te bage cineva în seamă)”
- „Casier la Kaufland, cu diplomă”.
Deși descrie experiența de la Cluj ca fiind „decentă” per ansamblu, Alexia critică aspru lipsa dotărilor și a practicii reale. Aceasta reclamă condiții de studiu învechite, „de pe vremea lui Dej”, unde studenții se înghesuie pe coridoare fără vestiare.
Tabloul devine și mai sumbru în etapa rezidențiatului: tinerii medici riscă să devină simpli „rezidenți de foi”, ajungând în ultimul an de pregătire fără a avea permisiunea de a efectua singuri nici cele mai elementare intervenții în 95% din cazuri. „Garda veche îți taie aripile, ca nu cumva să înveți și tu și să le iei din pacienți”.
Mulți aleg să plece temporar: „Fugi în locuri unde medicina se face pe bune: prin Franța, prin UK, aproape oriunde, doar ca să «furi meserie»”.
„Acolo vezi ce este normal și înveți, deseori, mai mult în 6 luni decât în câțiva ani ca rezident în România. Dacă faci greșeala să te întorci, sistemul te blochează. Diplomele durează prea mult să fie echivalate, iar intrarea în spitalele publice este practic imposibilă, deși pregătirea ta i-ar putea ajuta pe toți”.
„După ce te-ai plimbat să muncești prin lume, ai peste 30 de ani, vrei o anumită stabilitate și o familie. Deja nu prea îți mai permiți să te lupți cu o țară care constant te respinge. Astfel, ori rămâi afară, ori pleci iar. Uneori mai dai un telefon acasă la colegi și te minunezi de ce Cernobîl de infecții nosocomiale s-a mai găsit printr-un spital din fundul României. Frustrarea este inevitabilă, pentru că tu voiai să rămâi acasă să schimbi ceva, însă restul societății ți-a dat o palmă și ți-a zis că nu are nevoie de tine”, mai scrie Alexia.
Studenta contrazice ideea că educația pentru medici este gratuită: „Am tot auzit că învățământul este gratuit. Well, nu chiar”.
„Aproape totul se plătește în facultate: de la halate, cărți, costume de clinică, stetoscop, workshop-uri, congrese, până la absențe, asta în timp ce tragi să rămâi la buget, pentru că facultatea costă 10.000-15.000 de lei pe an. Este justificat? Din punctul meu de vedere, nu”.
Taxa anuală poate ajunge la „10.000-15.000 de lei pe an”, iar în rezidențiat salariul este „cam 3.500-6.000 lei net/lună”: „Bani pe care mulți colegi de-ai mei îi fac în alte domenii de la 21-23 de ani. Uneori este atât de rău, încât sunt rezidenți care își iau un al doilea job ca să se întrețină”.
Despre gărzi, mesajul este clar: „4-5 gărzi pe lună, dintre care doar una este plătită. Asta nu este deloc ok. (..) măcar să nu ne mirăm când vedem știri cu medici care mor prin spitale sau își iau viața din cauza problemelor de sănătate mintală”.
În final, Alexia P. susține că soluția nu este constrângerea, ci reforma: „Nu trebuie să obligi pe nimeni să lucreze, doar dați-le oportunitatea să o facă”. Ea propune concursuri naționale transparente pentru posturi, creșterea numărului de posturi reale, plata corectă a gărzilor și facilitarea echivalării diplomelor.
Obligația de a rămâne în țară nu rezolvă criza medicilor, spune Federația Patronatelor Antreprenorilor din Domeniul Medical, dar și studenții, medicii rezidenți și cadrele universitare.
Viitori doctori sunt revoltați de ideea premierului Bolojan ca absolvenții de Medicină să rămână obligatoriu în țară „câțiva ani”: „Nu noi am părăsit România, ci România ne-a părăsit pe noi”.
Mesajul studentei din Cluj reflectă tensiunea dintre autorități și tinerii medici: în timp ce Guvernul caută soluții pentru a păstra specialiștii în țară, mulți dintre cei aflați la început de drum spun că problema nu este lipsa obligațiilor, ci lipsa oportunităților reale.
