O zi obișnuită, un drum banal, o stație de autobuz ca oricare alta. Nimic nu prevestea ce avea să urmeze. Din senin, o femeie din Cluj a fost atacată violent în plină stradă, ieri, la stația Albini, sub privirile șocate ale trecătorilor. Lovituri necruțătoare, sânge pe asfalt, panică și o întrebare mută pe buzele celor din jur: „Cum e posibil?”
În mijlocul haosului, un om cu suflet a intervenit. A sunat la 112, dar prima încercare a rămas fără răspuns. A mai încercat o dată. De această dată, ajutorul a venit. Polițiștii au ajuns rapid la fața locului, însă agresoarea fugise deja. A fost găsită mai târziu, rătăcind pe străzile din apropiere. Nu conștientiza ce făcuse. Avea probleme psihice. A fost dusă la psihiatrie.
Victima, în stare de șoc, a urcat în mașina poliției, alături de doi agenți tineri – „o fată și un băiat care au dat dovadă de maturitate și omenie”, a spus ea – și a participat la identificarea femeii care o atacase fără motiv.
Dar rana cea mai adâncă nu este cea lăsată de lovituri. E cea din suflet. E întrebarea care o bântuie acum: „Ce rămâne după toate astea? O plângere penală? Un dosar care nu va schimba nimic? Va pedepsi asta un suflet bolnav care nici nu înțelege ce a făcut?”
Dincolo de durere, acest incident tragic scoate din nou la lumină o realitate ignorată: persoanele cu afecțiuni psihice lăsate fără supraveghere pot deveni un pericol – pentru ele însele, dar mai ales pentru ceilalți. Iar când sistemul tace, societatea plătește.
