Alin Fumurescu a murit la vârsta de 57 de ani, în casa sa din Houston, Texas. Anunțul a fost făcut într-o postare pe pagina de Facebook.
„Profesorul şi jurnalistul Alin Fumurescu, colaborator permanent şi prieten al revistei Dilema, a încetat din viaţă duminică, 11 mai, la vîrsta de 57 de ani, în casa familiei sale din Houston (Texas, SUA).
Absolvent de Medicină și Filosofie la Cluj, s-a stabilit în urmă cu peste două decenii în Statele Unite, unde și-a obținut doctoratul și a devenit profesor de Filosofie politică la University of Houston.După Revoluția din 1989, a fost redactor-șef al revistelor NU, Ziua de Nord-Vest și Ziarul de Cluj. A publicat de-a lungul anilor editoriale și articole de opinie în Dilema, Cotidianul și Contributors.ro”, anunță revista Dilema.
„Îi suntem recunoscători pentru ideile, rigoarea și generozitatea cu care a participat la dialogul public. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace! Revista Dilema transmite condoleanţe familiei şi prietenilor!”, se arată în mesajul publicat de redacția revistei.
„Fumi” a fost jurnalist în anii de început ai presei libere de după 1989, redactor-șef la NU, Ziua de Nord-Vest și Ziarul de Cluj. A scris mereu cu un stil personal, inconfundabil – de parcă fiecare text era continuarea unuia anterior, niciodată încheiat. Avea o naturalețe în felul în care argumenta și o ironie calmă care nu rănea.
A publicat o lucrare importantă – Compromise. A Political and Philosophical History, considerată una dintre cele mai bune cărți academice americane în 2013. A fost tradusă și în română, confirmând un gânditor solid, atent la detalii și deschis spre nuanțe.
A continuat să scrie pentru Dilema, Cotidianul, Contributors – articole de opinie, analize, reflecții. A rămas mereu conectat la România, fără nostalgii și fără pretenții. Așa cum l-au cunoscut cei care l-au citit sau l-au avut coleg: lucid, echilibrat, curios.
Alin Fumurescu era căsătorit, tată a trei copii și, de curînd, devenise bunic.
Ultimul text, scris în 9 mai
El a publicat ultimul text pe 9 mai, cu titlul ”… Și n-au învins”. Iată câteva fragmente din articol:
„Vă mai amintiți ce spuneam, în ianuarie, la aceeași rubrică din Dilema, cînd vă ceream explicit un vot pentru Nicușor Dan? „De aceea vă spun: Să fim rezonabili, să cerem imposibilul! E singura noastră șansă“. Făceam atunci, în ianuarie, și-un pronostic. Îngăduiți-mi să-l verific acum, la începutul de mai: „Crin Antonescu (…) va suferi soarta lui Ciucă și Ciolacu, și va rata turul al doilea (și) pentru că funcționa ca paratrăsnet pentru actuala guvernare. (…) Elena Lasconi se va încăpățîna, probabil, să-și mai încerce încă o dată norocul, fără să realizeze că scenariul de atunci nu se va repeta acum, și, cu toată simpatia mea pentru el, Daniel Funeriu va continua să fabuleze frumos și fără șanse. Idealism să fie, dar nici chiar așa! Don Quijote nu era idealist“. Cu o precizare: Crin Antonescu m-a impresionat plăcut, admițîndu-și grațios înfrîngerea, deși diferența atunci, la ora aceea, era doar de cîteva mii de voturi. A înțeles, însă, în ce direcție bate vîntul istoriei.
Iar acum îngăduiți-mi, rogu-vă, un nou rînd de predicții, pe care le vom verifica împreună peste două săptămîni. Cu o precizare – din motive tehnice, le fac înainte de orice ședințe de partid și înainte de orice declarație de susținere a perdanților. Să începem cu faimosul „cuplu“ al momentului, Georgescu-Simion. Pe de o parte, „guru-ul poporului“, Călin Georgescu, a tăcut și tace de cîteva luni, pentru că 1) vrea să își scape pielea și, cînd poate, să plece din țară, dar și 2) pentru că nu-și mai face iluzii, dar încă speră că Simion tot îi va lăsa, mărinimos, cîteva firimituri dacă ajunge la putere. Dacă, vorba spartanilor. La rîndul său, George Simion a fost lăudat pentru strategia „non-combat“ pe care a adoptat-o, dar mă îndoiesc că, pentru propriii susținători, strategia pre-înregistrării unui discurs video i-a servit. Orice s-ar spune despre lumea virtuală, pînă și tribul virtual are nevoie să-și „pipăie“ totemul și să urle „Este!“, ca să-l parafrazez pe Tudor Arghezi.
