Începând cu 1 februarie 2026, prima zi de concediu medical nu va mai fi plătită, nici de angajator, nici din bugetul sistemului public de sănătate, potrivit OUG nr. 91/2025. Măsura se va aplica până la 31 decembrie 2027 și face parte din pachetul de reducere a cheltuielilor din sistemul de sănătate, scrie Digi24.
Schimbarea are un impact direct asupra angajaților, care vor pierde automat o zi de venit de fiecare dată când intră în concediu medical, în special în cazul concediilor de scurtă durată. Potrivit specialiștilor, există riscul ca unii salariați să vină la muncă bolnavi pentru a evita pierderea unei zile de plată.
Ce trebuie să știe administratorii firmelor
Pentru angajatori, efectul este mai degrabă procedural. Angajatorul va continua să suporte indemnizațiile pentru zilele 2–6 de concediu medical, în timp ce decontarea din bugetul CNAS va începe din ziua a 7-a, față de ziua a 6-a în prezent.
Specialiștii atrag atenția că ziua rămâne, în mod clar, zi de concediu medical, cu toate consecințele legale aferente. Singura diferență este că indemnizația corespunzătoare acestei zile nu va mai fi achitată. De asemenea, ziua respectivă va trebui înregistrată în REGES ca atare, nu ca un concediu neplătit obișnuit, care se acordă în alte condiții prevăzute de Codul muncii.
Separat, prin Legea nr. 141/2025, a fost modificat și modul de calcul al indemnizației pentru bolile obișnuite. Astfel, pentru concedii de până la 7 zile, indemnizația va fi de 55% din baza de calcul, pentru perioade între 8 și 14 zile de 65%, iar pentru concedii de peste 15 zile de 75%. În cazul unor afecțiuni grave sau situații speciale, indemnizația poate ajunge la 80%.
Sursa foto: gettyimages.com
Indemnizații diferite, în funcție de durata concediului
Separat de eliminarea primei zile plătite, modul de calcul al indemnizației a fost modificat prin Legea nr. 141/2025. Pentru bolile obișnuite, procentul nu mai este unic, ci depinde de durata concediului medical. Pentru concedii de până la șapte zile, indemnizația este de 55% din baza de calcul.
Pentru perioade între 8 și 14 zile, procentul este de 65%, iar pentru concedii de peste 15 zile ajunge la 75%. Astfel, angajatul nu doar că pierde complet prima zi, dar și restul zilelor sunt plătite parțial, în special în cazul concediilor scurte.
Pentru a beneficia de indemnizație este necesar un stagiu minim de cotizare de șase luni în ultimele 12 luni. La acest stagiu se pot adăuga și anumite perioade asimilate, prevăzute de lege. Există însă și situații în care concediul medical se acordă fără îndeplinirea stagiului minim, cum sunt urgențele medico-chirurgicale, accidentele de muncă și bolile profesionale, carantina, bolile infectocontagioase, tuberculoza, cancerul sau SIDA. În aceste cazuri, indemnizația poate ajunge, de regulă, la 80% din media veniturilor brute.
De ce a fost introdusă prima zi neplătită
Andreea Stan și Ioana Iacob, avocate într-o societate internațională de avocatură, susțin că măsura a fost luată în contextul costurilor foarte mari cu concediile medicale.
„Una dintre măsurile asumate de Guvern a fost reducerea cheltuielilor cu concediile medicale, care deveniseră împovărătoare pentru sistemul public. În practica noastră am observat că, în anumite situații, concediile medicale erau acordate cu (o poate chiar prea mare) ușurință, ajungând să fie solicitate şi acordate în mod necorespunzător, de exemplu, pentru suplinirea perioadelor de concediu de odihnă sau în momente cheie, precum prelungirea preavizului ori justificarea absenței de la proceduri disciplinare”, au explicat cele două avocate pentru Digi24.ro.
Potrivit acestora, modificarea actuală fără sprijin în interpretarea modificării poate crea probleme pentru angajatori.
„Din observațiile noastre, majoritatea întrebărilor adresate de angajatori vizează modul în care ei ar trebui să se raporteze la ziua în care indemnizația de concediu medical nu mai este plătită, respectiv dacă această zi rămâne sau nu zi de concediu medical, ori dacă ar trebui tratată ca zi de concediu fără plată.
Din punctul nostru de vedere, natura juridică a respectivului concediu nu se modifică. Ziua rămâne, în mod clar, zi de concediu medical, cu toate consecințele legale aferente. Singura diferență este că indemnizația corespunzătoare acestei zile nu va mai fi achitată”, spun avocatele.
În această interpretare, prima zi trebuie tratată tot ca zi de concediu medical, chiar dacă este neplătită. Asta înseamnă că în acea zi contractul individual de muncă se suspendă. De asemenea, ziua respectivă va trebui înregistrată în REGES ca atare, nu ca un concediu neplătit obișnuit, care se acordă în alte condiții prevăzute de Codul muncii. În prezent, prevederile din OUG nr. 91/2025 nu au norme de aplicare, ceea ce înseamnă că multe aspecte legate de modul concret de implementare rămân neclare și vor fi clarificate, cel mai probabil, prin practică.
Ce se întâmplă dacă angajatorul vrea să plătească prima zi
Unele companii ar putea decide să plătească totuși prima zi, ca parte din politicile de retenție. Însă această soluție poate ridica probleme fiscale
În măsura în care angajatorii vor acorda totusi echivalentul indemnizaţiei de concediu si pentru prima zi de concediu medical, este posibil ca aceasta să trebuiască să fie tratată ca beneficiu salarial și taxată corespunzător. În plus, poate apărea și problema deductibilității fiscale.
„Din discuţiile noastre cu consultanţii fiscali, o astfel de cheltuială ar putea fi deductibilă sau nedeductibilă, în funcţie de politicile implementate la nivelul angajatorilor, precum şi de modul în care aceştia se vor raporta la ziua respectivă”, au mai spus acestea, conform sursei citate.
