Bogdan Stanciu, fost jurnalist clujean, cunoscut pentru activitatea sa de promovare a patrimoniului turistic și cultural din Transilvania, a publicat pe contul său de Facebook o postare despre felul în care România nu reușește să-și valorifice gastronomia tradițională. Iar în acest caz, vorbim despre mămăligă.
Spre comparație, Bogdan Stanciu pune în balanță modul în care italienii au transformat polenta într-un simbol național și felul în care românii o ascund în meniuri, considerând-o „mâncare de săraci”.
Exemplul întâlnit de el la Bergamo, în nordul Italiei.
Polenta italiană vs mămăliga românească
„Deși țara e doldora de suveraniști, tradiționaliști și alți triști & paseiști, nu suntem deloc, dar deloc, pricepuți la promovarea turistică a produselor autentice*.
Exemplu: mămăliga, mâncarea noastră națională, pe care o urâm, că e de săraci. A trebuit să vină un istoric englez care predă în Țările de Jos, Alex Drace-Francis, să îi scrie prima istorie. Pe unde se servește, e trecută sub tăcere, pe la coada meniurilor.
Contraexemplu: mămăligari erau și italienii din nord în trecut, dar, acum, polenta – cum îi zic ei mămăligii – e promovată intens în Bergamo ca un gust local, autentic. Au fast-fooduri pe bază de polenta și în toate meniurile e listată la loc de cinste.
Desertul local, polenta e osei (mămăligă cu păsărele) e tot sub forma unei mămăligi, reconstruită din pandișpan, cu diverse creme și înveliș din marțipan galben. În vârf are 1-2-3 păsărele de ciocolată.
Città Alta, zona istorico-turistică a orașului, e tapetată cu meniuri stradale, vitrine și reclame care îți vând polenta sau polenta e osei. O tonetă se mândrește că e prima din oraș care servește polenta take away.
Evident, am mâncat și eu o polenta, cu brânză topită deasupra. Se poate ascunde în fața unei mămăligi cu brânză și smântână de pe la noi. Ca să nu mai zic de balmoș, care e o Miorița culinară și ar putea intra în patrimoniul imaterial UNESCO.
*Bine, suntem rușinea Europei în HoReCa & turism, în general, având acum mai puțini turiști decât în anii 1980 – ceea ce mi se pare uluitor”, a scris el pe Facebook.
Bogdan Stanciu (50 de ani) a lucrat mai bine de două decenii ca jurnalist (Evenimentul zilei, Știrea, Transilvania Jurnal, Clujeanul, Ziarul Clujeanului, Transilvania Reporter, revista Sinteza). Acum este manager de Comunicare în cadrul Zonei Metropolitane Cluj, dar și ghid de turism și explorator al zonelor tradiționale din Transilvania. Bogdan a deținut și platforma cluj.travel, care a rămas prezentă pe Instagram, un proiect dedicat descoperirii obiectivelor culturale, gastronomice și naturale din jurul Clujului.
Polenta e omniprezentă în Bergamo. Aveți de unde alege!
Polenta con formaggio (mămăligă cu brânză)
Polenta e osei – un desert inspirat de mămăligă
Balmoș din Sighetu Marmației
Mămăligă cu brânză și felii de cârnat afumat, la Vadu Moților, județul Alba
Balmoș în pregătire, la Târsa, județul Hunedoara
O mămăligă de fițe, la Cluj, cu brânză și kaiser prăjit
Mămăliga cu brânză și smântână, făcută în casă.
Foto: Arhiva personală / Facebook
