Universitatea Cluj a învins sâmbătă Gloria Buzău, echipa care se află la coada clasamentului, cu 2-1. Dar, sincer, dacă ar exista un premiu pentru cea mai puțin convingătoare victorie a sezonului, acesta ar merge fără dubii la alb-negri. Două penalty-uri în ultimele zece minute, decise de arbitrajul video, au fost colacii de salvare. Așa ceva sigur nu apare în visele fanilor, dar poate intră la categoria „coșmaruri evitate la limită”.
Jocul care nu te ridică din scaun
Primul meci al anului a dezvăluit o problemă cronică a echipei: Universitatea pur și simplu nu se descurcă atunci când adversarul se baricadează în apărare. Dacă în tur „U” era apreciată pentru pasele rapide și spiritul combativ, acum pare că se blochează la primele semne de rezistență.
De vină sunt și jucătorii, și antrenorii. În atac, viteza lipsește cu desăvârșire, nimeni nu își asumă să scoată om din joc, iar ideile tactice par împrumutate de la un manual vechi, fără pagini la capitolul „cum să deschizi o apărare compactă.”
Când vine vorba despre lot, situația nu e cu mult mai roz. Cristea e repetent la plasament defensiv, s-a văzut la golul lui Matos, dar și cu Sibiul. Oaidă? Foarte util, dar pentru adversari. Oancea săracul nu a învățat încă să centreze, iar Blănuță… când luftezi în fața porții, cum să valorezi milioane?
În plus, din aproape 30 de fotbaliști din lot, Universitatea nu are pe nimeni capabil să execute o lovitură liberă decentă. Noroc cu penalty-urile salvatoare ale lui Nistor.
După o pauză de iarnă, fanii sperau să vadă măcar două transferuri care să aducă un suflu nou echipei: jucători tehnici, rapizi, creativi. Ce am primit? Artean. Distrugătorz, nu creator. Poate vine și Fabry, care se apropie de ceea ce ar fi nevoie.
Gazonul de pe Cluj Arena, încă un adversar
Și ca să fie tabloul complet, să vorbim și despre teren. Gazonul de pe Cluj Arena este deprimant, un mic pas înainte față de arătura de acum doi ani. În Anglia sau Germania, chiar și iarna, terenurile arată ca niște covoare verzi impecabile. La noi, brazdele sunt gălbui și sar la fiecare tackling. E clar că oamenii care se ocupă de întreținerea lui nu știu exact ce fac – poate ar trebui să ia notițe de la grădinarii din Premier League.
Universitatea, în actuala formulă, nu pare să fie sigură nici măcar pe un loc de play-off, darămite să viseze la primul titlu din istorie. Cu toate acestea, fanii continuă să spere. De ce? Pentru că „U” Cluj înseamnă mai mult decât un meci prost sau un sezon ratat. Înseamnă pasiune, tradiție și un vis care refuză să moară – chiar și când echipa joacă prost sau primește penalty-uri jenante.
