Un sediu politico-administrativ, o clădire gigantică atât pe orizontală cât și pe verticală, ar fi trebuit să fie construită în actuala piață Timotei Cipariu, din Cluj-Napoca: proiectul era foarte avansat, avea și o sală de conferință potrivită ca sediu pentru Filarmonică, și doar Revoluția din 1989 i-a pus capăt.
Arhitectul Radu Spânu explică în volumul ”Cluj-Napoca: 50 de ani de proiecte”, că în anul 1983 Institutul de Cercetare şi Proiectare condus de directorul Flaviu Patriciu Bizo a organizat un concurs intern pentru amplasarea și realizarea pe latura sudică a Pieței Timotei Cipariu a unui nou sediu politico-administrativ, pe o parcelă mărginită la nord de actualul bulevard Nicolae Titulescu, la est de Constantin Brâncuși, la vest de Calea Turzii şi la sud de cartierul ”Andrei Mureşanu”.
”În faţa edificiului propus, spre nord, până la ”Casa Învăţătorului”, se deschidea o piață reprezentativă, spațiu public amplu, înverzit, în care urma a fi soluționată şi circulaţia rutieră. Am propus o soluţie pavilionară, având ca accent o clădire înaltă pentru birouri care să se înscrie pe axa urbană formată de Catedrala ”Adormirea Maicii Domnului” şi Teatrul Naţional şi care să susţină perspectiva lungă de pe Bd. Nicolae Titulescu. Compoziţia este completată cu o sală de conferințe (sediul Filarmonicii?) şi cu o „fereastră urbană” spre cartierul Andrei Mureşanu”, arată Spânu, citat de actualdecluj.ro.
Soluţia a fost reținută şi trimisă la București la Expoziţia organizată de Ministerul de resort, dar ”evenimentele ulterioare” după cum arată Spânu – adică Revoluția din 1989 – au împiedicat finalizarea proiectului.
