În anii ’70, o umbră de teroare s-a așternut peste Cluj-Napoca, întruchipată de figura sinistră a lui Romulus Vereș.
Cunoscut drept „omul cu ciocanul”, acesta a semănat panică timp de trei ani, curmând viețile mai multor femei sub pretextul unei motivații oculte: susținea că însuși Satana îi împrumuta chipul pentru a comite ororile.
Sfârșitul acestui coșmar a venit abia după o mobilizare record a autorităților; sub coordonarea celebrului colonel Dumitru Ceacanica, ancheta a vizat peste 4.000 de persoane înainte ca „posedatul” criminal să fie, în cele din urmă, capturat.
În timpul anchetei, Vereş mărturisea: „Dacă puteţi, apăraţi-mă de diavol. El mă stăpâneşte şi în numele meu a făcut totul“.
În locuința sa, anchetatorii au descoperit carnețele cu delirurile sale și un tratat de medicină legală cu notițe despre traume craniene și diverse forme de moarte violentă. Vereş avea chiar un dulap transformat într-un loc de rugăciune, unde susținea că se întâlnea cu Satana, pe care îl numea „Bere“ și „Puiu“, primind ordine pentru crimele comise.
Romulus Vereş s-a născut la Cluj pe 23 ianuarie 1929, într-o familie modestă. În timpul războiului, familia sa s-a mutat la Brașov și apoi la Timișoara. După ce a absolvit o școală profesională pentru mecanici de locomotivă, a lucrat la Regionala Timiș și mai apoi la Regionala Cluj, remarcându-se prin priceperea sa. În 1968, a pus în pericol sute de oameni refuzând să oprească un tren accelerat, spunând: „Satana mi-a ordonat să nu opresc şi eu trebuie să mă supun Satanei“.
Viața personală a lui Vereş a fost la fel de tumultoasă. După divorțul din 1968, a avut patru amante, iar într-un atac asupra uneia dintre ele, Ileana Olteanu, aceasta și-a dat seama că partenerul său era „omul cu ciocanul“, dar nu l-a denunțat, potrivit click.ro.
Vereş a comis și crime șocante, inclusiv uciderea unei fetițe de 8 ani, Ana Valentina Florea, pe 5 decembrie 1972, pe care a violat-o și apoi a incendiat șifonierul în care se afla. Printre victime se numără și Szilagy Emma Ilona, de 68 de ani, ucisă pe 14 februarie 1974, lovită mai întâi cu o sticlă și apoi asfixiată cu o pernă.
Medicii au constatat că Romulus Vereş era stăpânit de demenţă o perioadă din lună. În rest, era un om normal. Medicul care l-a examinat înainte de internare a concluzionat că Vereş era „deosebit de periculos“ și nu avea discernământ în momentul crimelor. El însuși susținea: „Nu pot să-mi amintesc nimic. Ştiu doar că diavolul s-a folosit de mine pentru fărădelegile sale. Nu eu am ucis, ci el“.
Romulus Vereș a murit într-un ospiciu psihiatric din județul Bihor.
